Mai târziu..nu.

by mrggeo

Mă trezisem în acea dimineață cu o poftă nebună de el și cu un dor cumplit de a-l ține în brațe și de a-l săruta, ca odinioară. Trupul meu nu mai era la fel de dornic de a ieși de sub acea imensă pătură, călduroasă, care ascundea toate amintirile noastre, toate mângâierile, toate încercările de a cunoaște fiecare secret al corpului, câtuși de mic.. al meu și al lui. Mi-aș fi dorit ca în loc de cana de cafea să fie el cel pe care îl sărut. Și totuși, acum și cana de cafea lipsește. Muzica nu-mi mai cântă.. de fapt, cântă, dar capul meu e plin de toate promisiunile pe care tu le făcusei. Le rememorez, le reculeg, și voi ajunge, eventual, să le arunc. Primul meu instinct a fost să te sun, dar știam sigur că o să regret. Aș fi încercat să te recâștig, să te recuceresc, să te am din nou, să te fac să fii al meu. Dar am realizat că nu poți să recâștigi ceva ce n-ai avut niciodată.
Ai avut un rol foarte calculat în povestea noastră. Mi-ai spus că sunt o fată deșteaptă pentru că.. pentru că nu eram la fel de supusă ca celelalte. Dar știi, ceea ce numești tu „fată deșteaptă” nu e echivalent cu ceea ce înseamnă asta pentru mine. Acum, că sunt întreagă, că m-am recuperat și că am adunat bucățile de suflet pe care le lăsasem la tine în palmă, crezând că o să ai grijă de ele, aștept să realizezi cât de mult te-am iubit. „Mai bine mai târziu decât niciodată” funcționează, dar nu în cazul tău. Ești un om prea.. ipocrit, pentru a-ți acorda șansa pentru un „mai târziu”. Dar mare fericire va afla inima mea când conștiința ta va fi plină de mine.

dcb1b1c7ced7426f3c2c5b455aa7fbbd

Advertisements