Trecut, fără viitor

by mrggeo

664d4edb132262fd7f2317320e1c9ed3

Mi s-a întâmplat de foarte multe ori să întâlnesc persoane care nu au fost capabile să-și asume responsabilitatea pentru greșelile făcute sau deciziile luate. Din păcate pentru mine și din fericire pentru ei, nu am renunțat ușor în a le demonstra ce a fost bine și ce a fost rău, pentru că orice rău are un bine și orice bine are un rău. Consecințe, deci. Devine, însă, o comoditate pentru ei. Ca și cum greșeala făcută a fost descoperită doar pentru a o repeta în mod constant, până în momentul în care o lecție este desprinsă din ea. Dar șansele nu vor curge întotdeauna ca apa de la robinet. Nu toți oamenii vor avea destulă răbdare pentru a-ți oferi ție șansa de a greși continuu. Timpul este limitat și fiecare are viața lui. Dacă tu nu ești capabil să distingi binele de rău, nimeni nu o să stea să îți dea mură în gură, ca la bebeluși. Ești un om matur și trebuie să îți menții acest statut.

Dar ce se întâmplă în momentul în care o persoană, chiar dacă este conștientă de greșeala făcută, neagă în continuu că ar fi un lucru rău? Ori că ar putea răni pe cineva din jur sau chiar pe ea însuși, cu timpul ajungând să se degradeze, să-și piardă din calități doar pentru că tânjește după ceva ce nu i-a aparținut, nu-i aparține și nu-i va aparține niciodată?

Advertisements