Dar ..

by mrggeo

„ M-am oprit. Pentru o perioadă. Am încetat să scriu aici, pentru că gândurile mi-erau prea ”separate” pentru a putea fi împărtășite. Până în momentul în care și-a refăcut apariția organizatorul meu. Cel ce îmi demonstrează cât de puternică sunt și cât de nelimitată îmi poate fi mintea uneori, capitol în care putem include și inima. Ciudat mai e felul în care viața alege să ne demonstreze cât de mult depindem de oamenii din jurul nostru.
Eram bine. Mă aflam într-un loc în care eram împăcată cu mine însumi. Simțeam că mi-am plătit greșelile, dacă nu față de cei cărora le-am greșit, față de alții, care probabil n-ar fi meritat. Aveam liniște, aveam siguranță, aveam încredere, aveam control asupra vieții mele, pentru că toate le întrețineam eu.. singură, chiar. Eram pe drumul pe care îl aveam în vizor încă de când eram mică și știam că luptasem să ajung acolo. Nu mă gândeam că există mai bine de atât, și totuși..
Și totuși, ai apărut tu. Nu știu dacă mi-ai dat viața peste cap sau mi-ai îmbunat-o, pentru că oscilăm mereu. Dacă azi mă ridici la cer, mâine mă duci la trei metri sub pământ și mă faci să cred că asta e tot ceea ce merit. Mă iei de mână ușor, iar în secunda doi mă bruschezi, mă strângi atât de tare încât mă sperii, pentru simplul fapt că nu vrei să mă pierzi. Mă iei în brațe uneori, atât de delicat încât mă faci să cred că brațele tale puternice au aer în ele, nu mușchi. Alteori mă îndepărtezi, de parcă eu sunt cea care poartă vina pentru răutatea celor din jur. Îmi vorbești frumos, mă alinți și mă răsfeți.. mă privești într-un fel aparte, încât mă faci să cred că nu mai există altcineva în afară de noi pe pământul ăsta. Însă ai perioade în care mă faci să-mi pierd mințile, ba chiar să cred că am un loc rezervat la spitalul de nebuni.
În cazul în care n-ai înțeles mesajul, lasă-mă să fiu mai clară: ai preluat controlul. Acum întreabă-te.. câtă încredere aș putea avea într-un om pentru a-l lăsa să-mi controleze viața, de bună voie și nesilită de nimeni? Cât de mult aș putea să iubesc persoana respectivă? Și mai ales, cât de iubită aș putea să cred că sunt, ținând cont de faptul că am impresia că totul e mai bine ca înainte?
Întreabă-te. Pentru că și eu mă întreb zilnic.. Cum e posibil să-ți trăiești viața raportată la viața altcuiva? Cum e posibil să trăiești prin prisma celui de lângă tine? Cum poți să spui că ești bine, doar după ce ești sigur că cel de lângă tine e bine? Cum poți să simți ceea ce simte cel de lângă tine, câteodată atât de puternic încât fie te dărâmă, fie te ridică deasupra tuturor?
Unii ar numi asta iubire. Eu încă nu știu cum să o definesc, pentru că ”iubire” mi se pare un cuvânt prea simplu și prea scurt pentru a exprima tot ceea ce simt atunci când sunt lângă tine. Și da, poate m-am pierdut, poate nu sunt în toate mințile că permit să mi se întâmple asta.. DAR sunt sigură că sunt pe mâini bune, atât de bune încât le voi simți mereu, îmbrățișându-mă, chiar și atunci când nu vor mai exista. ”

Advertisements